Emanuel Ungaro spunea că, atunci când creează o rochie, o gândeşte întotdeauna ca femeia care o va purta să fie seducătoare. Femeile şi muzica sunt inspiraţia lui şi cu siguranţă creaţiile sale posedă contrastul şi armonia unei compoziţii muzicale.

Cu o experienţă în modă de aproape 50 de ani, Ungaro poate spune că şi-a împlinit scopul de a “seduce femeia”. Ucenicia în atelierul lui Balenciaga l-a învăţat pe Ungaro despre linie şi culoare şi încă foloseşte ce a învăţat despre draparea rochiilor direct pe model.

Hainele Ungaro erau create pentru femei care alegeau să-şi combine ţinute cu mult curaj şi nonconformism. Spre deosebire de trend-ul “dress for success”, viziunea lui Ungaro ţintea femei încrezătoare în sine şi independente, capabile să adopte un look mai personal, individual. Iar ce făcea ca mixurile să funcţioneze erau materialele speciale ale Soniei Knapp.

După Balenciaga, Ungaro a lucrat doi ani cu André Courréges, a cărui influenţă s-a văzut apoi în primele lui creaţii pe cont propriu. A continuat să facă rochii “kinky” şi jachete cu modele geometrice îndrăzneţe. Având avantajul imprimeurilor artistice create de Sonia Knapp, Ungaro a dezvoltat treptat o fineţe a liniilor care şi-a atins apogeul zece ani mai târziu.

Spre sfârşitul anilor ’70, Ungaro a început să experimenteze mixând texturi şi imprimeuri. Materialele lui Knapp evoluaseră spre modele mai “pictate”, flori impresioniste, pete abstracte şi culori luminoase.

La sfârşitul secolului 20, Ungaro era deja un nume şi un brand cunoscut şi recunoscut mondial. Cu ocazia deschiderii celui de-al 17-lea boutique al designer-ului, în Palm Beach, Florida, au fost redesenate toate celelalte magazine, pentru a reflecta un stil nou, modern.

Într-o eternă căutare de a mulţumi femeile, numele Ungaro a durat pentru că hainele sale exprimă o profundă apreciere şi respect pentru femei. Emanuel Ungaro creează acum doar linia couture şi va continua să facă ceea ce se pricepe cel mai bine: va face femeile să se simtă frumoase.